Omul cel Nou

Lectură biblică: Rom. 7:4, 15-19
Romani 7 este un capitol foarte familiar nouă tuturor. El nu ne
este familiar doar în citire, ci şi în experienţă. De multe ori citim
Romani 7 şi de multe ori practicăm Romani 7. Ceea ce Domnul vrea
ca eu să vorbesc astăzi este modul în care putem fi eliberaţi de cerinţa
legii, adică modul în care putem fi eliberaţi de noi înşine.
CINE POATE PRIMI ELIBERAREA LUI DUMNEZEU
Înainte de a vorbi despre subiectul eliberării şi a modului în care
putem fi eliberaţi, aş dori să menţionez o singură calificare. Ce fel
de persoane sunt calificate să vorbească despre eliberare? Fraţi şi
surori, deşi eliberarea lui Dumnezeu este pentru toată lumea, nu toţi
primesc eliberarea. Deşi este posibil ca toţi să fie eliberaţi de lege, în
realitate nu este eliberat oricine. Problema nu este absolut deloc la
Dumnezeu, ci la om, deoarece omul nu vrea să fie eliberat şi nu
plăteşte preţul eliberării. Apostolul care a scris Romani 7 a fost
eliberat în final, deoarece a plătit preţul; el a urât ceva şi a dorit să
facă ceva. Cea mai mare problemă cu care ne confruntăm noi astăzi
este aceea că încă nu suntem eliberaţi. Totuşi, aş dori să întreb dacă
am urât în mod profund iuţimea pe care nu am fost capabili s-o
biruim. Am urât în mod profund păcatul care ne face să cădem şi
lucrurile de care ne poticnim tot timpul? Sau suntem gata să spunem
că păcătuirea este ceva comun tuturor creştinilor, şi că prin urmare
este inevitabilă? Simţim ură faţă de gândurile necurate, faptele
păcătoase, iuţimea noastră care ne încurcă şi poftele rele? Căutăm
noi eliberarea de ele? În acest capitol, Pavel nu vorbeşte doar despre
eliberare, ci şi despre simţământul pe care l-a avut înainte de
eliberarea sa. Înainte de a fi eliberat, el ura ceea ce făcea în mod
repetat. El nu practica ceea ce voia şi făcea ceea ce ura. Prima întrebare
este dacă iubim sau urâm lucrurile pe care le facem. Apostolul
a experimentat eliberarea deoarece el ura profund aceste lucruri şi
căuta cu disperare eliberarea. El era atât de dezgustat de viaţa sa de
păcat, încât nu mai putea s-o tolereze; el simţea că nu mai poate s-o
rabde. El o ura atât de mult, încât dorea să moară. El nu voia să-i
îngăduie să mai continue nici o clipă. El a experimentat eliberarea
deoarece a avut o asemenea hotărâre.
Fraţi şi surori, voi aveţi o asemenea foame înăuntru? Aţi spus
vreodată că nu mai puteţi continua să trăiţi o viaţă care este robită
de păcat şi încurcată cu păcatul? Aţi realizat cât de detestabilă este
o asemenea trăire? Fraţi şi surori, cuvintele pe care Dumnezeu m-a
însărcinat să le vorbesc în dimineaţa aceasta sunt numai pentru cei
care doresc eliberarea şi consideră că nivelul vieţii lor creştine este
prea scăzut. Cuvintele mele nu sunt pentru cei satisfăcuţi de ei înşişi
şi mulţumiţi de trăirea lor în păcat şi în faliment. Ele sunt pentru
cei care caută eliberarea şi nu au găsit calea. Ele nu sunt pentru cei
care cred că este în regulă să-şi piardă cumpătul, să fie plini de pofte
sau să aibă gânduri necurate. Nici nu sunt pentru cei care cred că
atunci când au falimentat trebuie doar să mărturisească, şi că,
de îndată ce Dumnezeu le iartă păcatele, totul va fi în regulă. Victoria
din Romani 7 este pentru cei care experimentează căderi asemănătoare
cu cei din Romani 7. Nici un om nemântuit nu poate
experimenta acest gen de eliberare. Numai cei care îşi urăsc trăirea
prezentă şi nu doresc să mai continue o asemenea trăire pot
experimenta această victorie. Cei care trăiesc în faliment şi în păcat,
nerealizând faptul că trebuie să respingă aceste lucruri, nu vor primi
eliberarea lui Dumnezeu niciodată.
De fiecare dată când cineva vrea să aibă creştere spirituală în
viaţa sa înaintea lui Dumnezeu, întâi trebuie să fie nesatisfăcut de
trăirea sa prezentă. Orice creştere începe cu insatisfacţie. Trebuie
să fii presat într-o asemenea măsură, încât să simţi că nu mai poţi
continua, că ai ajuns la capătul puterilor tale şi că trăirea ta este
inacceptabilă. Trebuie să consideri că faptul de a fi robit de sine, de
lume şi păcat este inacceptabil; şi este inacceptabil să nu faci ceea
vrei şi să faci ceea ce urăşti. Trebuie să recunoşti că o asemenea
viaţă contradictorie nu mai poate continua şi că trebuie să existe
o ieşire. Dumnezeu va acorda eliberarea Sa doar celor care trăiesc
în aceste condiţii. De aceea, trebuie ca înaintea lui Dumnezeu să-I
cerem să ne dea harul de a nu fi mulţumiţi cu viaţa noastră de păcat şi faliment. Fiecare victorie începe cu realizarea falimentului nostru
şi a răutăţii noastre. Oricine doreşte eliberarea trebuie ca întâi să
fie atât de presat, încât să simtă că nu mai poate continua. Numai
atunci poate experimenta eliberarea

Citat din cartea 'Biruitorii lui Dumnezeu' predici tinute de Watchman Nee